Chiar dacă am căzut din cauza cuiva, chiar dacă mi-am pierdut încrederea în tot ceea ce se află în jurul meu și chiar dacă oamenii nu mai par atât pe umani în ochii mei, EU sunt cea care trece peste toate, EU sunt cea care mă ridic de una singură și tot EU sunt cea care duce povara tuturor daunelor pe care ceilalți le-au produs asupra mea. Singura susținere pe care o voi primi vreodată, este cea pe care mi-o ofer singură!
Ceea ce se află în jurul meu pare a fi o iluzie... Pare că trăiesc aceleași clipe, puse pe repeat, dar cu puțină autonomie și indulgență din partea destinului, care lasă ca ceva se să modifice, dar finalul pare de neclintit... Este mai multe decât rutină... Pare a fi un mod în care mă țin captivă, deși sunt cât se poate de liberă, un mod în care îmi încătușez orice alt sentiment, gând. instinct. Funcționez precum o mașinărie care nu știe să facă altceva decât să meargă mai departe, cu orice preț.
Pare că am încălcat principiul numărul 1: „Nu critica, nu condamna, nu te plânge!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu