Duhul Din Lampă

 

Am nevoie să mă ajuți cu ceva...

Asta ar trebui să fim, să facem, să devenim...

Sunt om, trebuie să ajut, să fiu mai bună, să dăruiesc, să nu mă eschivez când cineva are nevoie de mine și pot să fac ceva, pot să ofer ceva, când pot să fiu mai bună.

Problema...

Chiar dacă nu ar trebui să fie, bineînțeles că este și o problemă. Sunt acolo pentru toată lumea, fac tot ce pot, ajut cum pot, mă străduiesc și uneori las de la mine doar ca să ajut și să fac un bine, să rezolv ceva ce alții nu au putut rezolva singuri.

Ei bine, aici intervine problema: am ajuns să fiu duhul din lampă, care împlinește toate dorințele, face tot binele, ajută pe toată lumea, este acolo oricând, chiar dacă mi-ar fi bine sau mi-ar fi greu, dar, și există un mare DAR, pentru mine nu se găsește niciodată nimeni. Nu mă poate ajuta nimeni, nu se găsesc soluții, nu se găsește rezolvare și nu are nimeni cu ce să mă ajute. Eu trebuie să fac totul singură, chiar dacă este pentru mine sau pentru altcineva, chiar dacă mă implică sau nu respectiva problemă. Eu sunt doar omul-soluție, omul la care merge toată lumea când dă de greu și care nu refuză pe nimeni și se străduiește să facă absolut orice îi stă în putere să rezolve orice, dar pentru mine nu se ridică niciun deget, nu sare nimeni, doar se ridică din umeri și mi se spune „nu am ce să fac eu” , „nu am cum să ajut” , „nu știu eu”.

Urmează o serie de întrebări tâmpite, care probabil nu au să-și găsească vreodată răspuns, dar pe care trebuie să mi le golesc din minte, altfel îmi plâng  toate lacrimile și tot nu-mi descarc sufletul...

De ce eu pot să ajut?

De ce pe mine mă doare de toată lumea și fac din problemele lor, problemele mele?

De ce sfârșesc mereu ca fiind, omul-soluție, duhul din lampă?

De ce pentru mine nu luptă nimeni?

De ce atunci când am mai mare nevoie de ajutor, nu găsesc nici măcar un deget îndreptat spre mine, să nu mai pomenesc de mâna care ar putea să mă ajute să mă ridic de jos?

DE CE NU LE PASĂ?

Probabil mâine nu o să mai doară la fel ca acum, dar cum o să fie următorul moment în care o să am și eu nevoie de salvare? Cine mă salvează și pe mine? De unde ar trebui să procur ajutorul de care am nevoie, atunci când nu mai găsesc alte soluții singură?

Pentru mine, singurul ajutor care poate exista sunt doar eu? Duhul se salvează singur?! Sunt tot ce am, atunci când ajung pe marginea prăpastiei? Fără nicio mănă care să mă tragă înapoi, fără vreo scăpare miraculoasă? Doar eu, piept în piept cu ceea ce mă doboară?

Trebuie să mă ridic singură de fiecare dată?

Fără ajutor?!