Vălul protector

                  Emoțiile...ceva total firesc și pur omenesc. Li s-au găsit și definiții, printre care și aceasta:  „Reacții afective de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțite adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.” ; dar nimeni nu a explicat cum se pot trata sau cum se pot înfrunta aceste emoții. Ce faci atunci când te simți copleșit de ele?! Ce faci atunci când îți întunecă judecata și îți împiedică rațiunea să-și facă treaba?! Ce naiba faci atunci când tot ce mai poți simți sunt acei nenorociți de fluturi în stomac, când corpul îți tremură incontrolabil, când nu îți găsești starea și când creierul tău pare să fi luat o pauză, cedând locul celor mai primare și neexplorate instincte pe care le deții?!

                   Simt cum tot ce părea logic până acum, începe să-și piardă verosimilitatea și cum cele mai simple lucruri cărora nu mă deranjam să le dau vreo importanță, au ajuns să se complice atât de mult și au ajuns să-mi ocupe până și cea mai mică părticică a creierului... De ce nu pot controla emoțiile?! De ce atunci când sunt emoționată nu pot reacționa ca și atunci când sunt nervoasă?! Apare tendința aceea sufocantă de supra analiză, iar prin mintea mea nu poate trece un singur gând fără să fie evaluat și reevaluat de câteva ori. Apare și panica...frica de ceva, dar acel lucru devine subit necunoscut. Mi-e frică, dar nu am habar care ar fi motivul sau cauza, și cu atât mai rău, nu știu cum să scap de asta...

                   De ce firii omenești i se permite să se schimbe atât de brusc și atât de des?! Tindem să gândim atât de mult, încât nu se mai poate numi gândit, sau riscăm să pierdem capacitatea de a gândi și ajungem să fim pierduți pe propriul drum, drum pe care îl cunoaștem ca-n palmă, dar o mică și nu foarte densă ceață ne împiedică să vedem ceea ce știm deja că este acolo...
                   Scriind aceste cuvinte, mi-am dat seama că emoțiile nu sunt altceva decât niște semne... Acel tip de semne care ne trezesc la realitate, care ne fac să vedem ceea ce era de prea mult timp înaintea noastră și parcă ne striga pe nume. Emoțiile sunt semne care ne arată că simțim... care ne spun că acel ceva era acolo, doar că ne este prea frică să deschidem ochii cu adevărat...ne este prea frică să înfruntăm ceea ce la final  va avea să ne facă fericiți... 
                    Emoțiile sunt vălul fericirii și al adevăratelor sentimente, dar nu vălul care le ascunde, ci vălul care le păzește până se ivește momentul potrivit pentru a fi eliberate și scoase la suprafață!