Cuvintele mă reprezintă, mă eliberează, dar asta doar atunci când mă ascund în umbra lor... Nu voi fi niciodată persoana care să se impună sau să-și spună cu voce tare opinia și frământările, ceva mă reține... nesiguranța poate. Prefer să ascult tot ce se spune, să văd tot ce se arată, dar niciodată să nu fac eu primul pas, sau să rostesc primul cuvânt.
Dar mă eliberez...nu o fac de față cu toată lumea și nici în gura mare, ci atunci când sunt doar eu și gândurile mele, alături de o foaie de hârtie și un stilou. Imprim tot ceea ce sălășluiește în interiorul meu și aștept ca avalanșa de cuvinte să-mi limpezească mintea și să-mi elibereze sufletul.
Voi fi mereu fata care tace, ascultă și meditează, în liniște și fără să deranjeze pe cineva; dar nimeni, niciodată, nu va avea habar cât de gălăgioase îmi sunt gândurile și cât de mult se războiesc cuvintele în mintea mea, doar pentru a fi eliberate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu